Day shift
noaptea piaptănă siluete adormite
străzi de piele umedă limbi de carne nouă
spânzurată într-un ștreang de iluzii
ziua se stinge în călimara poetului
orașul tace ca o gură de canal
câtă normalitate taie somnul în două
ca un feliator de carne mucedă
resturile cad în liniște pentru șobolani liniștiți
câtă normalitate în patul lui procust
perfect încadrat din fiecare trup
resturile cad în liniște pentru tezei liniștiți
pleoape de cireșe negre ascund
sâmburi de întuneric din prunci nenăscuți
ce încă își dorm primăvara morții
strâng tot întunericul într-un ochi închis
sub pleoape de cireșe negre
resturile de noapte cad în liniște
pentru dumnezei liniștiți
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Erika Bloj. [Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre întuneric
- poezii despre noapte
- poezii despre tăcere
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.