Primăvara în doi
Când te-am întâlnit,
iubito,
eram atât de bătrân,
timpul așternuse
fără milă
pături albe
peste trupu-mi
ca zăpezile
din Kilimanjaro
dar acum,
tu cu arcuirea trupului
m-ai renăscut din flori
de cireș,
dulce mi-e primăvara
cu tine,
"ou sont les neiges d'antan"
mi se pare un refren
desuet.
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre cireșe
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.