Sibiu - Glossă

În oraşu-n care turnuri stau de veghe lângă porţi
Străjuit de ziduri groase cum ţărmu'-nalt o mare
De se sparge-n ceasuri timpul şi în clopote la morţi,
Se adună de pe margini rotund în piaţa mare.
Trec pe strada cetăţii unde turnuri se înclină
Călători grăbiţi prin vreme, voiajori fără statut
Toate deopotrivă în prusacă disciplină
Să îţi faci un drum prin umbre fără să fi abătut.

Stai cu gândurile treze străbătând piaţa Huet
O incintă fortificată în oraşul de sus
Unde un menestrel cântă pătimaş un menuet
Cu tot farmecul baroc ce în istorie s-a dus.
Varsă lacrimi o domniţă de la geamuri de palat,
Târgoveţii o salută printr-un gest dictat de sorţi
Şi ea le răspunde simplu, scap'-un semn mai voalat
În oraşu-n care turnuri stau de veghe lângă porţi.

Seara-i o întreagă taină pe un pod de clevetiri
Unde totul se dezbate mai în şoaptă după rang,
Tot ce afli arde iute, nici n-ai cum să mai respiri
Noaptea vine-ntunecată de pe-al trecerilor gang.
Lumea e pestriă-n fapte ca si-n gândurile noi,
Turnul sfatului priveşte c-un ochi de-nfrigurare
Cum se nasc fapte semeţe şi dispar din burg apoi
Străjuit de ziduri groase cum ţărmu'-nalt o mare.

De pe laturi largi, sărace unde stau cei din plebe
Pe pasajele cu scări urcă greu până-n cetate
E trist peisajul optic, nimeni n-o să-i întrebe
Cum se zbat şi cum trăiesc în atâta nedreptate.
Ştiu că viaţa este dură într-un ev mediu anost
Ce-şi cară veacul ca apa în găleţi fără de torţi
Şi trăiec de azi pe mâine fără niciu adăpost,
De se sparge-n ceasuri timpul şi în clopote la morţi.

De la Catedrala gotică-n jos la Ursuline
Între ziduri strânge cercul pe cei mari şi prea bogaţi
Se duce pe pustie în ambiţii masculine
Cu averea drept dovadă de putere subjugaţi.
Rămâne cum a mai fost în veacurile din urmă
Unitatea dă gustul la patricieni c-o sare,
Ca să păstoreşti bine ai nevoie de o turmă
Se-adună de pe margini rotund în piaţa mare.

Rupţi de pofte, de intrigi şi alte porniri hulpave
Mulţi voit-au să se-nfrupte din al burgului prinos,
N-au îndrăznit s-o facă cei cu forţele firave
Deşi ameninţau sălbatic c-un aer duşmănos.
De pe acoperişuri cu ochii mari de pisică
Orice mişcare o văd de-i lună nouă ori plină,
Dregătorii la taclale servind des una mică
Trec pe strada Cetăţii unde turnuri se înclină.

Pe a timpului risipă mulţi s-au pierdut cu firea,
Dar străjeri la posturi n-au lăsat timp de izbândă,
N-au avut o clipă moartă, să le scape privirea
Au stat pe metereze niciun somn să nu-i cuprindă.
Astfel burgul pregătit n-a fost cucerit vreodată
Şi-ntre zidurile sale a-nflorit şi ţinut scut
Bir să nu dea nimănui şi-n uitare să nu cadă,
Călători grăbiti prin vreme, voiajori fără statut.

Ucenici, calfe, meşterii breslelor de ev mediu
Au dus faima meseriei din răsărit la apus,
Tot ei au ferit burgul de pericol şi asediu
Chiar şi turcii l-au ocoilt, fără să fie supus,
Prins-a înflori şi mintea-n şcoli de-nvăţătură
În domenii înalte cu-nţelegere deplină,
Să nu rămână-n urmă de-a istoriei trăsură
Toate cer deopotrivă o prusacă disciplină.

Dar unde fost-au românii, întrebi fără măsură,
Ori au stat muncind prin preajmă ca oieri şi ca iobagi?
Cu Cibinul făceau schimb de invidie şi ură
Aducând cu prisosinţă o istorie-n desagi.
Şi cum totul se amână doar până la o vreme,
Se priveşte înainte pentru ce-i de străbătut,
Nimic nu te opreşte din visurile supreme,
Să îţi faci un drum prin umbre fără să fi abătut.

Să îţi faci un drum prin umbre fără să fi abătut
Toate deopotrivă în prusacă disciplină,
Călători grăbiţi prin vreme, voiajori fără statut
Trec pe strada Cetăţii unde turnuri se înclină.
Se-adună de pe margini mai rotund în piaţa mare,
De se sparge-n ceasuri timpul şi în clopote la morţi,
Străjuit de ziduri groase cum ţărmu'-nalt o mare
În orasu-n care turnuri stau de veghe lângă porţi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!