Doar un imbold

doar un imbold, prin aerul cald, coboară în cerc
şi a început să plângă.

tainele desculţe se răzvrătesc;
mă caută în braţele tale şi nu-s.
nu-s nici în frunzele purtate de vânt.
în dorinţele şi păcatele tale sunt o visare neadormită,
o dezlegare la poeme,
o fantezie în mâinile goale.

mă pot descompune pentru tine
în linişti fără coşmar,
singurătăţi cu lumină,
necuprins micşorat cât o palmă.

într-un deşert absolut traversez ca o pată de umbră
dezmorţirea ta chiar şi pentru o secundă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!