Primăvara de polen
Pe freamătul cântecului de păsărele,
Pe câmpul cu ape și umezeală de vânt,
Vorbește luna prin crudele rămurele
De un suflet gingaș, neînțeles cuvânt;
Se clatină, părând că, nu mai încape
Un gând ce geme, atins de-albastru cer,
Își pierde pasul în dulcea insomnie
Ce-aprinde farul dragostei-mister;
Inimi valsând gustă din fluviul din Eden,
Trupuri înmiresmate de flori de iasomie
Se contopesc în primăvara de polen,
Adună din floarea vieții, fascinanta magie.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.