Poezia și maestrul
Ascunsă după perdeaua de nori,
Înveșmântată în a cerului comori,
Cu fulgerul umed din priviri, mă săgeți,
Pleoapele încinse, tremurânde îngheți.
Tu, Poezie, cât de strălucitoare ești!
Inima din rubiniul piept, îmi orbești!
Îmbăiat în memoria unui vis alb,
Ochii îmi paralizează pe umăru-ți dalb.
Gingașă, sfioasă, unică, magică floare,
Te scurgi din clepsidră, ca o boare,
Îmi strângi aprinsele clipe între gene,
Ca sângele îmi curgi prin albastre vene.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liliana Roibu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre alb
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre inimă
- poezii despre gheață
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.