Ultimul Român
Stătea pe malul de demult
Ce acum nu se mai vede,
Stătea soldatul tremurând
Și clătinand din ghete
Cu mâna dreaptă se încurca,
Scria pe haina înroșită,
Cu mâna stângă el vegha
Portretul drag, iubita.
Nu plânge scumpa mea,
Nu te-ntrista că-s dus
Priveste-ți lumea ta
Iubește raza cea de sus.
Indiferent de forme si idei,
Dureri, distrugeri, coborâșuri,
Tu de mâna Domnului s-o iei
Pe calea veșnică de visuri.
Căci în locul ce pe atunci
Tu te nășteai ca biată stea,
Lumina neagră de pe stânci
Abea grăia cauza mea.
poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre stânci
- poezii despre roșu
- poezii despre portrete
- poezii despre plâns
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.