Înaintez sau stau...
înaintez sau stau
între două necuprinsuri,
cu neputința de a mă contura,
alunec înafară,
într-un cineva
care rămâne mereu altcineva.
pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi?
înafara inimii, e absența...
neauzitul strigăt al mineralei tăceri,
deconcertantă, eternă transformare.
Cândva, peste mine vor cădea norii,
întunericul altui început
și pasărea albă, pasărea pasăre suflet
oare o să tacă?
până atunci, am să-i păzesc cântarea
să nu înceteze
pentru tine și pentru mine
și pentru ea pasărea albă,
strigăt de lumină.
poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Agafia Drăgan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre păsări
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.