Spune-mi, iubite...

Spune-mi, iubite, ce-ţi frământă mintea,
De ţi-a-mpietrit în decolteu privirea?
În ce fetişuri te-ai pierdut cu firea
Şi ţi-a-ncărcat cu stropi de mare fruntea?

Să-ţi sorb din scafa buzelor nectarul,
Nu pot să-nving râvnirile de fiară,
Când uitătura-mi lacomă coboară,
Cu-nflăcărare, defrişând scuarul.

Şi, ah!, cât pătimesc pentru sărutul
Ce mă încătuşează-n rit de iele!
Se zbat dorinţe-aprinse între-acele
Ispite ce,-n armuri, îşi cer tributul....

Pleacă-ţi genunchii, dragule, fă-ţi masul
În Empireu, la umbra fericirii,
Unde-ncolţesc lăstarii împlinirii,
Iar nemurirea îşi măsoară pasul!

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!