Cum totuși mă aduni
puțin peste limita mea
începi tu patru dimensiuni
cu care scad și-ți adun privirea;
uneori e liniște curată, de zăpadă,
alteori e un aer dens,
prea înalt de frumos, irespirabil.
în această răscruce
se va fi făcut așezământ
din ce puteam să-ți scriu;
puțin peste, însă...
și-acum întreb
cum totuși mă aduni.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ana Ștefănescu. [Vezi poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre limite, poezii despre frumusețe, poezii despre curățenie sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.