Dependenți
Fără regret,
la inocență am renunțat!
Cunoscusem dragostea!
Pfuuu, ce senzație...
să fii dependent!
Tragedie!
Am pierdut iubirea!
Suferința e noul meu drog-
și până la refuz,
mă anesteziez cu ea!
Și... natural, urmează
tutunul și alcoolul.
Ce mai e nou?
Ierburi și prafuri, de ce nu?
Ce de povești, numele lor spun...
Cedăm, abandonându-ne...
Din ce în ce mai mult,
închidem ochii, ne-ascundem în colțuri.
Din ce în ce mai sus,
Mai este drum de-ntors?
Epave arogante,
toți suntem dependenți!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre tragedie, poezii despre suferință, poezii despre ochi, poezii despre inocență, poezii despre fumat sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.