De acolo, se făcură pașii cu rost
tu arătai călătoria, aparent ca-ntr-un joc:
niște cărți îți ieșeau mereu din joben,
proiectând diagonala întâmplărilor, de-odată ale noastre...
dar cu prudența de arhitect încercuind temelii,
eu, pictural dansând și potrivindu-le albastre.
văd și acum: aplaudând ca la povești,
rostogolindu-ne cu orice nor și orice soare,
din ploaie, din ninsoare sau din foc
să ne-adunăm de timp... primindu-ne în palme.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.