Refuz de universuri

Singurătatea nu se măsoară în cuarţuri
azi... mâine... întotdeauna,
prezentul se prelinge în vis fracţionat
nu ştiu de ce
nu ştiu pentru ce
nu ştiu finalitatea.
Ţesem un parcurs incert, curbat în lumini
repetat de infinite variante ocolitoare
fiecare secţiune rămâne întipărită
felii, felii dintr-o memorie colectivă,
aşezarea universului se reduce
la simple conjuncturi şi coincidenţe dirijate
când lumea refuză orice alternativă?
Te simt aproape descoperindu-mă
adesea în tresăriri diurne
izolarea îmi stoarce cuvinte
pentru a ascunde tulburătorul destin al inimii
în timp ce-ascult glasul simetriilor.
Povestea noastră se aşterne prin inevitabile contacte
eşti frumoasa ca o concluzie firească
ca o salcie despletită şi înflorită din nou
umezind sentimente
şi n-am cum să ţi-o spun
fiindcă nu mă interesează nimic altceva.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!