Clipa rămasă
Zâmbind nepoții
Trec peste brumele noastre
Mirosind a must
De tămâioasă.
Toamna ne ține în chingile ei
Plimbându-ne umbrele prin case.
Nepoții zâmbesc.
Nepoții ne poartă iubirea.
Fermecători trecem prin amintire
Și brumele se topesc aiurea.
Vinul curge în pahare de vis.
Noi râdem de clipa rămasă.
Pe creanga ruginie
Se așează
Piatra de la coasă.
Vom tăia, nepoților,
Din rădăcină răul
Începând cu visul
Ce deschide hăul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vin
- poezii despre toamnă
- poezii despre râs
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre iubire
- poezii despre depășire
- poezii despre crengi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.