Vecie
În odăița îngustă a trupului
Mama numără inelele
Copacului.
Cu lațul privirii
Prinde curioșii
Care urcă
Sau coboară.
Eu sunt prins
În nodul de susținere,
Acolo, unde sângele
Își murmură
Continuitatea.
În odăița încrețită a trupului
Sudoarea mamei
Macină vecia.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.