Sferă
De granitul dur
Se sfărâmă ploile
Ca o vază de cristal,
Flori albastre, flori albastre
Ai mereu pe piedestal.
Te-nsoțesc și rândunele
Ce sălășluiesc prin ramuri
Cu zvâcniri abea văzute
Printre frunze ruginite.
Iar in liniștea divină
A padurii de argint
Umblă doar Călin Nebunul
Pe sub plopii fremătând.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rândunele
- poezii despre ploaie
- poezii despre nebunie
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre argint
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.