Gând primăvăratic
Eram copii, îți amintești
Cum depănam, în doi, povești,
Sub meri văratici în grădină,
Eu întuneric, tu lumină?
Dar tu m-ai învățat să fiu
Un verde crud și timpuriu
În nopțile de Dragobete
Când 'mi-mpleteai lumina-n plete,
Să fiu copila primăvară,
Cu ochii mari, de căprioară.
În nopțile de Sânziene
Îmi picurai argint sub gene
Și capu-n poala mea-l culcai,
Oare știai... sau nu știai
Că tu ești anotimpul care
Cu-aceeași binecuvântare
Mă-ntâmpină și azi în vise,
Copil cu brațele deschise,
Să numărăm de-acum, în doi,
Merii tomnatici de la noi.
poezie de Liliana Trif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liliana Trif. [Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre mere
- poezii despre copilărie
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre toamnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.