Pictorial secret
Suntem atât de obosiți
În îmbrățișare
Că doar
Spijinindu-ne în buze
Ne mai putem privi în ochi
Câteva momente
Cât suntem fericiți
Nu pot face decât gesturi
Sau să mă rog undeva
Într-o casă străină
Sau în gând
Poate că nu trebuia
Să ajungem aici
Dar parcă ochii
Nu mai sunt ai noștri
Iar buzele blesteamă
Sărutările și liniștea
Focului lăuntric
După toate
Regulile simetriei.
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constanța Triță. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.