Rugă bizară
Lasă-mă
să te înmiresmez cu tămâia șoaptelor
decantate în cădelnița gurii,
să te botez în agheasma privirilor,
ștergându-ți cu isopul degetelor epiderma
înflorită în fiecare amurg.
Icoană
în rama de măslin a pleoapelor,
veșnic te voi lumina
cu a dragostei candelă...
Măcar
să apun pe genunchii tăi înfloriți
și să adorm la clipocitul năvalnic
al venelor tale, lasă-mă...
Poate așa
vom găsi rătăcita cărare
înspre Edenul pierdut.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.