Dragoste, te-aștept acasă
Învăța -tu-mai să caut
Răsăritul, într-un flaut,
Mlădioasă și înaltă,
Te dai dorului la poartă,
Nevăzută, tu, fantasmă,
Impecabilă mireasmă,
Umedă, precum o boare
Rătăcită de culoare
Și de frunze pitulată,
În iatacul tău de fată
Cu perdele înstelate,
Cu mătăsuri nepătate,
Parfumate și discrete,
Umbre albe pe perete,
Tremurândă și sfioasă,
Fragedă, copilăroasă,
Dragoste! te-aștept acasă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre alb
- poezii despre acasă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.