Lasă urmă
Lasă urmă-mi zice viața, oriunde-ai să pui călcâiul,
Numai vise și răbdare, fie-ți mereu căpătâiul
Și cât brațele pot strânge, tu cu ele înconjoară,
Să iubești și să trăiești, clipele, ca-ntâia oară.
Lasă, lasă lumea să se mire și să facă mii de cruci
Nimeni, nimeni, niciodată să nu știe unde-apuci
Peste toate vin uitări și uitarea vom fi poate,
Urmele, de-ți sunt adânci, vântu-n față nu le bate
C-or fi mulți ce stau atenți, pasul cum ți-l potrivești,
Dar nicicum din drumul tău, curios să nu te oprești
A trăi e-un privilegiu, ce ni-e dat fără întrebare
Are omul cât e viu zilele cu nor și soare
Lasă semn, unde nu calcă decât îngerii, în rai,
Căci acolo-i locul unde, mâine la odihnă stai.
Lasă-n urmă amintirea, unui om plin de dreptate
Și din cele dăruite, cerul sfânt îți face parte
Ești un bob ce odrăslește și cu grijă face spic,
Vine secera și taie, până n-a rămas nimic
Și porți tolba suferinței, cântând lumii partituri,
Ești un suflet rătăcit, lângă trunchiuri din păduri
Și-n hățiș de griji mărunte, mintea ți se poticnește
Lasă urmă, om frumos și cu dragoste trăiește
Că nu-i cerul cenușiu și nici lumea nu-i albastră
Tot ce faci, aici rămâne, gândul e salvarea voastră,
Că străbate mii de veacuri și nu-și află un răspuns
Lasă urmă și dorește, nu ține nimic ascuns,
Că trec vremurile-n grabă și doar visele te-aline
Lasă urme, spune viața că și zilele-s puține!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.