Despre copiii care mușcă
prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie
nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic
pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
într-un pomelnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre copilărie, poezii despre văduvie, poezii despre tramvaie, poezii despre timp, poezii despre ploaie sau poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.