În universul cu Adami, femeia
E răsăritul celor patru vânturi,
Pe-al lumii soclu este și a fost sculptată,
Îngână-n plâns al păsărilor cânturi
Și-i roata cu noroc și pâinea frământată!
E mărturiea tainei și-i putere
Și este labirint țesut la miazănoapte,
Femeia-i frunză, fruct și e durere
Și sacru-i pântecul și sânul plin cu lapte!
În Universul cu Adami, femeia
Cu veșmânt sau nudă, e cea care domină
Și vieții pe pământ îi este cheia,
Războiul poate-ncepe și tot ea... termină!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre sculptură
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre nuditate
- poezii despre noroc
- poezii despre lactate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.