Azi doar tăcerea
Azi doar tăcerea să vorbească,
Și-n zarva-i prea asurzitoare,
Buchetul anilor, în glastră,
Să-l punem, floare lângă floare...
În încăperea luminată,
Homeopatic și divin,
Cu vaga luminiță dată,
Doar de tăciunii din cămin,
În vechea casă, ce adună,
Noian de tandre amintiri,
Ce parc-ar năzui să spună,
Frânturi de stranii povestiri,
Să ne-amintim de vremea-n care,
Legați eram de-un jurământ,
Și când pluteam prin lumea mare,
Un singur trup, un singur gând...
Eu să îți mângâi părul nins,
Cu mâna vag înfiorată,
Să văd că-n ochi ți s-a aprins,
Iubirea caldă de-altădată,
Tu să rostești cu glasul mut,
Cuvânt suav de mulțumire,
Pentru știut sau neștiut,
Prinos de tandră fericire...
Cu degetul arătător,,
Un semn să-mi faci, din întâmplare,
Să nu rănesc divinul zbor,
Cu vreun cuvânt rostit prea tare...
Să punem, floare lângă floare,
Buchetul anilor, în glastră,
Și-n zarva-i prea asurzitoare,
Azi doar tăcerea să vorbească...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.