Rai de primăvară
Și de-ar fi să mor vreodată
Numai de singurătate,
Tot văzând cum și din zâmbet
Viața-mi cască hău in noapte,
M-aș împotrivi cu fluturi
Și cu bete lungi de verde
Și cu borangic aș coase
Florile pe trup si spete,
Și m-aș agăța cu frunze
Pe tulpina crud-a firii;
Primăvară, adu-mi, dragă,
Raiul dulce-al mântuirii
De întreaga negriciune,
Și de toamnă, și de iarnă,
Ce nu-mi lasă să-ncolțească
Mugurii, din trup afară.
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.