În Retezat
La cabana cu mult dor
Timpul s-a oprit din zbor
Clipa-i prinsă-ntr-o mușcată
Ce s-a inroșit indată
Soarele când s-o sărute
I-a iesit in față-un munte
Râul apă a vrut să-i dea
Clipa insă tremura
Mi-este teamă si mi-e frică
Că rămân fără aripă
Brațele ce mă-nconjoară
Au uitat că timpul zboară
Si mă strâng atât de tare
Rămân fără răsuflare....
Timpu-n urmă m-a lăsat
La cabană-n Retezat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre frică
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre râuri
- poezii despre munți
- poezii despre dor
- poezii despre aripi
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.