Cerul
Cerul s-a deschis precum un fermoar
Și nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimțată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniștea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Pașii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se așternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.