Vremi tomnatice...
Copaci goi, întuneric,
Vântul brăzdează cerul...
Lacrimi de frunze foșnesc sub tălpile alergând.
Cerul vibrează,
Noaptea se ascunde în măruntaiele lui.
Ramuril, ca o caracatiță cu brațe frângându-se
De durerea otrăvurilor,
Se încolăcesc într-un dans sinistru.
Elevi cu ghiozdanele-n spate țipă,
Țipă mereu...
Și spirala timpului îi înalță
Spre culmile unor glorii
Doar în vise atinse.
Pe A. D. N. se cațără singurele cuvinte
Ce își schimbă dimensiunea
Mamă, țară, străbuni, libertate și dor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.