Vânt
De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creștea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde
Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peștii privind acel mister
Se afundau mai în avan
Pe țărm, între pământ și val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...
Și-n șuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Și cânt pe piscuri, de caval
Sămânța se-figea-n pământ
Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Mitrache. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.