Femeia începutului de mileniu

Tu mâine ai grevă
nu ştii dacă şi soţul ;
vei face gesturi necugetate
te vei răscula, vei gesticula, te vei amărî,
vei striga până vei răguşi ;
ştii că ai dreptate, nervii ţi se vor întinde la maxim,
vei trăi cu intensitate febrilă,
dar gustul revoltei se va cocli.
Eşti dezamăgită...
totul pleacă de la centru
obosită, târându-ţi paşii
te vei întoarce acasă.
Când îţi schimbi bluziţa cu năsturaşi de argint
mă găseşti pierdut în buzunărelul din colţ,
mă arunci plictisită.
Eu fac poezele în alt ungher rătăcit ;
iubirea redusă la un joc spiralat
neîntrerupt şi absurd,
bagatelă în veşmânt de primadonă.
Gândeşti obsesiv:
copilele pătrund în tanga din folie diamantată,
băieţii vor numai tricouri de firmă
dacă şi soţul face grevă
fără venituri cât vei rezista?
Furioasă renunţi la bikini!
Din bucătărie iradiază arome vanilate
vei pregăti cremşnit cu frişcă, glazurat
garnisit şi încurcat în fire de cataif crocante,
vine noaptea
s-a lăsat răcoarea
ţi-e cald, ţi-e frig, ţi-e tot mai cald.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!