Al luminii sfânt izvor
În iubirea Ta Isus
Iar ființa când îmi scald
Simt al firii mele apus
Și cum poftele s-au dus
Căci în dorul Tău eu ard
Și lumina se revarsă
Peste întreaga mea ființă
Ceru-mtreg îmi este casă
Căci de mine Doamne-ți pasă
Și-mi ești viață biruință
În a Ta neprihănire
Eu sufletu îmi zidesc
Căci sunt ars dse-a Ta iubire
Și-ți cânt Ființa în neștire
Căci Isuse te iubesc
Al luminii sfânt izvor
Tu ești Isus pe vecie
Scumpul meu Mântuitor
Ce ne oferi azi tuturor
Pâinea Vieții veșnic vie
Și din Ea Isus ne-mparți
Ființele să ne hrănim
Să îți fim surori și frați
Ție doar în veci predați
Veșnic ca să te slujim
Căci ne legi Isus de Tine
Pâinea Vieții când ne-o dai
Să trăim cum se cvuvine
Așteptând ziua ce vine
Cu Tine să fim în Rai
Slavă cinste și onoare
Al Nost" scump Mântuitor
Căci noi vrem a Ta cărare
A ta sfântă îndurare
Până-n vecii vecilor
Tu ești stânca noastră vie
Și lumina și menirea
Îți cântăm în veșnicie
Numele slăvit să-ți fie
Căci ne dărui mântuirea
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre mântuire
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.