Singurei

Eşti singura care mă cercetezi
nu te cunosc, nu îţi ştiu chipul
nu vrei să cerni nisipul părerilor de rău
îţi scufunzi scrisul ermetic
în cochiliile pietrificate ale melcilor
prăbuşiţi prin încâlceala
gândurilor noastre lăuntrice.
Sunt visător
îmi place să-mi arăt urâţenia
şi să ascund frumuseţea zilei numai în tine;
ţi-ai ales un nume potrivit
cu trezirea inconştientă a unor lacrimi
bizare reflecţii curgând la nesfârşit.
Cad cerului prizonier, tăcut, revoltat
tu rechemi în mine amintiri făcute
dar nedezlegate,
promisiuni uitate prin mahalale răvăşite
de bătăi crâncene şi lupte între flăcăi
pentru grecoaice sau latine
ascunzând toate dorurile
şi frământările marinarilor osteniţi.
Ţi-ai ales un nume potrivit
cu mâhnirea din suflet şi ochi înlăcrimaţi
eşti ea!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!