Cafeaua de pe buza ta
Nu pleca, ține-mi visul aproape
Să lăsăm crinii să mai cânte și noaptea
Fii amar, inainte să-mi fie ziuă
De pe buza ta, beau cea mai bună cafea.
Stai o stea și uită-mă o lună
Să-mi fii dor, piele din rouă și brumă;
Toamnă-n focul aprins la piept de chindie
Suflet căutând în alte trupuri chirie.
Mai taci un gând și respiră o umbră
Ziua nu întârzie, măcar o secundă.
Crini-au tăcut, urcă soarele-n mine.
Pe buze-mi stăruie-amar, gustul de tine.
Și-aud cocorii
scrijelind cu aripa
drept în inima mea
Și-aud cocorii
alungând cu țipătul
norii de peste ea
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cozmescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.