* * *

"Nouă zi, ce îmi aduci?
Numai spleenuri citadine?
De-i aşa, atunci mai bine
Fără mine să te duci!

O să mă retrag în alte
Vremuri dintr-o stinsă eră,
Şi-n nemuritoarea sferă
Voi gusta trăiri înalte.

Voi da glas prin cânturi vii
Unui timp de anvergură,
N-am nevoie de-a ta ură,
Zi perfidă care vii!"

Astfel zise biograful
Către zorii noii zile
Şi-şi vârî cu ciudă capul
În istoricele file.

Chiar atunci din cripta cărţii
O portiţă se deschise,
Braţe sfidătoare morţii
Îl atraseră spre vise.

Literele în vârteje
Îi jucau pe dinainte,
Prinse-n tainicele mreje
De imagini şi cuvinte.

Şi sub ochii lui răsare
O suită maiestuoasă
A Elisabetei care
Angliei îi fu crăiasă:

Pajii sprinteni cu pompoane
Şi cu panglice la ghete,
Puritanele cucoane,
Lorzi cu suflete poete,

Unicorni şi lei şi mâţe,
Chiar şi spiriduşi şi zâne
Se porneau vioi s-aţâţe
Mintea ce-i scăpa din frâne.

Iar pe tronul de lumină,
Sprijinită într-un vers
Sta platonica regină,
Râsul ei – un univers:

"O, ilustre biografe, cine-ar fi putut mai bine
A mea viaţă s-o redeie decât tine, decât tine?
Ci îmi pare câteodată că nici eu n-aş putea spune
Ce-am trăit în astă lume, cu mai multă-nţelepciune.
Iată de aceea, scumpe, titluri nobile-ţi acord!"
Spuse ea bătând din palme şi-l făcu de-a dreptul lord.

Dar spre seară, Mary Stuart, ce-i regină peste scoţi,
Spuse: "Tu, nechibzuite, să mă necinsteşti socoţi?
Să-ntinezi mormântu-mi tragic, lăudându-o pre ea,
Care m-au trimis la moarte? Pleacă dinaintea mea!"

În zadar cerca sărmanul s-o-mbuneze cu suspine,
Greu e să fii biograful a două rivale regine...

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!