Celor care știu, celei care află
De-un galben vestejit de milenii
răzlețe sunt frunze rămase
vrând iernii să-i facă în ciudă.
Printre lăstari se vede o căruță și-un Jeep
peisaj arhaic îmbinat cu modernism desuet
ea și el, de data asta invers
la volan e ea și de căruță el.
Se iubesc
perechi eterne, ciudate
ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită
sclipitoare
elegantă, mănuși lungi acoperind destine
el blând, neputincios
bătrân, hăituit
ar refuza-o
dar nu se cade să-i faci asta eternității.
Cu ultimele tresăriri îl cucerește
nu mai răsuflă
l-a deconectat de la legăturile supreme
Pleacă mai departe în căutarea căruței
care i-a tulburat inexistența
fără căruțaș, fără cai, numai cu oiștea.
Căruța o va urma pretutindeni
Jeepul zvâcnește nervos.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre peisaje
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
- poezii despre cai
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre automobile
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.