De-atâta post

De-atâta post, mă paşte-o nebunie,
se simte-n aer stratul de belele,
cocoare trec în şiruri paralele
duioase cum şi tu... Anastasie.

Prevăz primejdii, zări de ceaţă grele,
ni-s prinse-n chingi porniri de veselie
şi-mi pierd trecutu-n zona verzulie
din ochiul tău cât ceaşca de cafele.

E-o linişte ce-o simţ, aşa de mare
încât în spăimântare mă-nconjur,
de ce va fi: flămândă-aglomerare

cum tot a fost, la fiştecare nur
al cărnii tale prea-fermecătoare
şi eu, sătul... de stânga...-împrejur.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!