Dezrădăcinare

Mi-am îmbrăcat hainele de duminică,
Diploma si abilităţile mi le-am îndesat
Într-un buzunar
Dealul "Boleacu", lunca, livada
şi pădurea printre farduri,
Pa mama, tata şi fraţii la vedere, în portvizit.
Am luat cu mine doar surâsul
nesigur şi enigmatic;
În urma mea pârâu de lacrimi,
În faţă neprevăzutul.
Bătrâneţe în doi

Pe poteca îngustă
acoperită cu troscot,
sprijinindu-vă unul pe altul
vă plimbaţi prin grădina
în care visele voastre
răsădite cu grijă
s-au prins şi au făcut roade.

Sunt semne mohorâte de ploaie
şi iarna se pare că va veni curând;
pentru voi bătrâneţea în doi
e doar o vară continuă.
Tu erai...

"Tu erai!" ai rostit
şi mica scânteie
avea să aprindă focul.
(nu de paie)
Tu erai,
eu eram,
noi eram;
e nevoie să explic mai pe şleau?

Nepotrivire
Tu nu poţi fi sufletul meu pereche;
oricât de mult aş întreba
rămân fără răspuns,
oricât de multe aş face
niciodată nu e suficient,
şi orice aş cere
niciodată nu primesc.

Dulceaţa iubirii
s-a zaharisit dinainte de vreme,
iar ciorba reîncălzită de la prânz
nu o mai pot digera.

Nu înţeleg ce vrei de la mine
de ce ţii morţiş ca eu sa fiu ACEEA,
şi te întreb de ce nu m-ai iubit
acum când nu ştii să o mai faci?
Fără tata

În ziua aceea de martie
iubite tată ai plecat
lăsând în urmă
o inimă frântă de durere,
multe îmbrăţişări fără răspuns
şi vorbe de alint nerostite
pe care mă rog să le mai aud
măcar în vis.
Să ştii dragă tăticule
că în inima mea mezină
acum pădurea noastră
e doar plină de uscături,
stejarul de la poartă
nu mai este la fel de verde şi umbros
şi după fiecare ploaie
niciodată nu mai răsare soarele.
Doar tata, mama şi bunicul

Bruma înmiresmată hoinăreşte
prin grădina noastră din Dealu Boleacu.
Din coliba încropită de Mihăiţă
aud clar zborul îngerilor
spre ţările calde.
Sub desfrunzirea nucului din vie
se ţes noi amintiri
sub semnul mirării,
iar tata, mama şi bunicul,
singurii mei tovarăşi constanţi
mă veghează din cimitirul străbun.

poezie de Mihaela Băbuşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!