Nu întreb
Dacă acum te-aș întreba de secretele-ți ascunse,
ce mi-ai spune doamna mea, spune-mi sincer ce-ai răspunde?
Mi-ai răspunde cu privirea drept în ochii mei țintită,
sau cu ochii-n plecăciune mi-ai răspunde împietrită.
Dacă acum te-aș întreba câtă dragoste mi-ai dat,
cât ai împărțit la alții, câtă încă ți-a rămas?
Dar mai bine nu întreb, doamna mea, dulce femeie,
căci nu vreau să mă aleg cu durerea vieții mele
Te voi urmării și-atât cum te pleci pe la biserici,
cum te îndoiești sub cruci, cum te rogi și cum te sperii.
Dacă acum te-aș întreba de mai vrei un nou păcat
când e postul instalat, spune-mi doamnă, sunt turbat?
Ce contează o nouă cruce și o nouă rugăciune,
cât durează, cinci minute, să îmi dăruiești o lume.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.