Epilog
Mă-înconjoară așezate-n rânduri, carte după carte,
În stânga,-n dreapta,-n față,-n spate;
Prin pădurea-aceea enormă de vorbe moarte
Trebuie să vânez păsări vii-n ora care ne desparte
Cum toate firele-s tăiate, dedic această poezie
Celor care-ați simțit dorința de-a muri, asemeni mie.
Amici ai mei, de-aproape sau de departe,
N-aveți de-ales, trebuie să vă trăiți viața-între capetele retezate.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Louis MacNeice. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vânătoare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre prietenie
- poezii despre poezie
- poezii despre ore
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.