Verde cosmic
Ci fără-ambrozii trec și zei la Punte
pe guri de-olimp sărut de moarte-a strânge
plătind, sub lacrima ce sete-nfrânge
un ban de vorbe-n tinereți cărunte.
Neliniști beau din ochiul care plânge
în trist de gând cu văzul de sub frunte
când omul scaldă dogme-n zări mărunte
ori de fiind când patimi plouă-n sânge.
Din lumânare fumegau duminici
și ruga rod de taine bandaja...
Final trăind, născută-n lut deja
a dimineață șoaptele-ți sunt birnici.
Femeie,-n cosmic verde-i, ne reneagă
mereu de brâu sub Măr cu frunza-ntreagă...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre mere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.