La final
într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop și lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrățișarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale și ulcele, viața scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferința e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
ducă-se în lumea largă
eu m-am stins demult în zodii
în istorii triste și pustii
la final, într-o zi, de va fi,
vă zic acum
noapte bună, oameni buni
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.