De ce te bucuri

Se cern din cer roiuri de fluturi
Zăpada-ţi trece peste glezne
Te-aş întreba de ce te bucuri
Trecând prin albele troiene?

Ninge cu puf de păpădie
Suflat din cer de copii îngeri
Şi vântul obrazu-ţi mângâie
Te-aş întreba de ce te bucuri?

Pământul poartă albe straie
Copacii se gândesc la muguri
Eu stau la focul din odaie
Şi mă întreb de ce te bucuri?

De ce ce porţi roşu mă întreb
În albul ăsta nelumesc
Prezenţa ta întreag-o sorb
De ce te bucuri, e firesc?

Că te doresc, ai să mă ierţi?
De te sărut ai să mă cerţi?
De-aş dispărea ai să m-aştepţi,
În nopţi târzii, în dimineţi?

Mă furişez să te ating
Pe pielea-ti fina de mătase
Plutind în aer ca un fulg
De ce eşti dură şi nu-ţi pasă?

Ai părul negru abanos
Cascadă-ţi curge peste umeri
Eşti iernii omagiu pios
De ce te bucuri, te rog spune-mi???

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!