Lacrimile singurătății
De-atâta singurătate chipul meu și eu
Au împrumutat negrul părerilor de rău
Contururi defrișate de iluzii oarbe ;
Decontul rațiunii rapid îmi scade?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre viteză sau poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.