Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
... Și te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ți-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sinceritate
- poezii despre religie
- poezii despre vânt
- poezii despre verb
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre sclavie
- poezii despre război
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.