Taina
Într-un sâmbur căzut întâmplător
în palma pământului
se aprinde lumina divină,
în comuniune cu un spirit dăruit,
sferă a misterului ce taina sufletului o alină.
Privesc bucata de pânză însuflețită
și văd gândul ce a înflorit emoția,
dragostea ce naște viața spre înălțare,
parfumul unui vis ce-i scris în stea.
Îmi plec căutarea spre bucata de lemn,
ce ascunde căldura mângâierilor,
amprentele falangelor prelungite
în forme și ascunzișuri,
sentimentul bucuriei sau durerilor.
Uimită vocea se pierde sub miracolul sunetului,
a vocii ascunsă în violoncel,
forma sublimă injectată în rădăcină,
în ADN-ul unui sâmbur căzut și stingher.
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre naștere
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.