Prolog
zorii mângâie alene muguri somnoroși
timpul renașterii e o sfântă comoară
scoate zilnic în parcuri oameni frumoși
să strângă amintiri care n-o să moară.
viața asta-i sublimă, este tot ce am
am primit de la ea tot ce-am avut nevoie
fericiri chivernisite gram cu gram
zborurile către stele de bună voie.
visele albastre au scris un prolog
despre viața mea împărțită la doi
și despre iubirea dulce ca un drog
mă duce înainte nu privesc înapoi.
anii minunați i-am strâns într-o salbă
o port cu mândrie sub cămașă albă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre parcuri
- poezii despre mândrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.