Dor de mamă, dor de tată
Sus, la deal, în țintirim
Toți părinții noștri vin
Și pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Și în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Vin copiii și ne-alintă
Să uităm de viață-o clipă,
Vin și ne pun fotografii-n ramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Noi sărutăm nepoții pe frunte
Și răbdăm luptele pierdute
Luând toate amintirile-n seamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
... Și, ne-am duce, ne-am tot duce,
Sus, la deal, sub altă cruce...
Și va fi cerul luminat cu oarbe stele
Dorul de Copii of,... altă rugă-și cere!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.