Algoritm

Universul se răstoarnă pe aceeaşi coastă de dor, chemările sunt pe acelaşi balansoar de du-te vino în odaia ruptă de fereastră.
"Miss, dai o gură de aer din rezerva ta de viaţă? Când vii să ne bem minţile, mai ales tu,
până te urci pe pereţii inimii amprentând timpul cu rezonanţa uşilor căscate în adânc? Când vrei să îţi masez trecutul, prezentul şi ce-oi mai găsi de activat pentru trezirea zorilor?
Deschide-te! Apropie-te să te văd de ce eşti în stare în traversarea păienjenişului care s-a pus pieziş între stânga şi dreapta mişcării?
Curăţă calea de urme şi vom vedea dacă te vei muta cu bagajul în cuibul stihiilor îmblânzite de conectări!
Vei vedea atunci cum se folosesc obiectele pentru însufleţiri capitale."
Urmărindu-şi asiduu căutarea, îşi ţese amânarea pânza în care se prind anii ca într-un dans la care a învăţat paşii în rotire,
cu ceea ce a dat roade pentru hrana lumii.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!