Mama

Prima fericire
Mângâiere-n viaţă,
Prima ei privire
Dată drept povaţă...
Primul ei sărut,
Ce-n tipăt i-se ascunde
Dorul ei şi un gând
Din zări, de nu ştiu unde.

Uitată-n depărtări,
Curgând ca lacrimi, stele...
Mămică mă înclin
Sărut palmele grele...
Ce din zorii zilei
Cu greu ele trudeau
Şi-n orişicare seară
Cu drag mă-mbratisau.

Mai ştii draga mămică,
Coditele-mi din păr..
Şi râsetul cel dulce
Ca florile de măr....
Mai ştii surâsul apei
Şi geamul din pritvor
Şi formele din stele
De toate îmi e dor.

Astăzi, am crescut,
Mi-e dor sa mai fiu mică
Să-mi fac case din lut
Care mereu se strică...
Dar îţi promit măicuţă
Că nu te voi uita
Nici casa părintească
Nici mângâierea ta

poezie de Valentina Mărculescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!