Naufragiu în cotidian

e dur, contondent peisajul,
de cum ies din casă
cotidianul mă loveşte peste faţă,
mai rău ca prima palmă
dată din dragoste,

un şofer m-ar lua la bătaie
că nu l-am lăsat să treacă
peste un om,
o doamnă bine mă apostrofează
că am înjurat un câine,
un beţiv
mă ceartă că nu merg
la biserică sistematic,

analfabeţi aşteaptă în stradă respectul
social,
oameni cu ochi de animal
aşteaptă un codru de pâine
şi sinteza zilei,

pe posturi de televiziune
mugesc unii la alţii,
senatori de hârtie,
jurnalişti decoraţi la apelul
bocancilor,
preşedinţi tâmpiţi
vânduţi corporaţiilor,
prostituate împăiate,

nu e nimic,
iubirea e totul,
e o dimineaţă
ca oricare alta,
un duş rece înainte
de marea dragoste
a inocenţilor,

nu e nimic,
importantă este
iluzia iubirii care mi-o vinzi
înainte de culcare,
o insulă pustie,
Fata Morgana
naufragiată
în cotidian.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!